Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Recenzia volumului „Tricefal” de Lumini?a Zaharia, publicat în Clubul Mitteleuropa, 2022.

de Manolescu Gorun

Cartea poate fi doar una pe m?sura structurii sale baroce, luxuriant-onirice, înc?rcate de semnifica?ii, de lirism, de dramatism domestic, de sarcasm ?i de o luciditate visceral?, dus? la limita parodiei. Avem în fa?? o oper? compus? parc? din trei capete (tricefalul, cum inspirat o nume?te autoarea), fiecare cu viziunea lui, cu vocea sa distinct?, dar care, ca un puzzle psihanalitic ?i estetic, converg într-un corp unitar, viu, organic.
*
„Tricefalul” e simultan o metafor? ?i o structur? narativ?: o entitate literar? hibrid? – cu trei perspective, trei stiluri, trei centre de con?tiin?? care alterneaz? ?i se contopesc: autoarea, povestitorul ?i personajele care, rând pe rând, preiau ini?iativa, domin? discursul, contrazic sau se reflect? reciproc. Tricefalul este însu?i actul scrierii de azi, f?r? a mai apar?ine unei genera?ii literare clare. Un construct sincretic, eliberat de limitele canoanelor ?aizeciste, optzeciste sau dou?mii. Este simultan liric, autoironic, meta-narativ, sarcastic, psihedelic ?i profund uman.
*
Textul muste?te de trimiteri, mai mult sau mai pu?in transparente, la:
• Boris Vian, Pascal Bruckner, Aldous Huxley – repere literare în mod direct evocate;
• Elemente de cultura pop (St?pânul Inelelor), aluzii la limbajul psihologic, mitologic (îngeri, aripi smulse), religios, filozofic;
• Un stil postmodern ce balanseaz? între realitate ?i fantezie, între confesiune ?i auto-reflec?ie. Avem autofic?iune, poetic?, dar ?i polemic? latent? cu prejudec??ile literare clasice.
*
Ironia este o coloan? vertebral? a textului. Nu e doar un condiment stilistic, ci o arm?. O form? de ap?rare a lucidit??ii împotriva kitschului sentimental ?i a cli?eelor existen?iale.
• Mi?u este ?i înger, ?i clown, ?i dandy tragic, ?i poet autoflagelant.
• Personajul feminin alterneaz? între vis?toare naiv? ?i intelectual? cinic?.
• Povestitorul (care se rupe constant de iluzia obiectivit??ii) este deopotriv? autoironic ?i exasperat de propriile crea?ii.
Sarcasmul e „dus pîn? la sânge”, mai ales în scena cu acidul sulfuric care picur? între omopla?i, „pentru efect estetic”. Aici realitatea e hiperbolizat? grotesc, o form? de corporalitate simbolic?, dar nu gratuit?.
*
Lirismul ?i delirul. În ciuda tonului ludic, ironic ?i chiar crud uneori, textul este de o sensibilitate exacerbat?, de un lirism care î?i dep??e?te limitele de gen. Proza devine poezie, exact cum avertizeaz? chiar motto-ul.
Fiecare fraz? e o vibra?ie. Fiecare gest (îmbr??i?are, mângâiere, fug?, vopsire, r?nire) poart? în el o poetic? visceral?, o transfigurare a cotidianului într-un imaginar emo?ional de o densitate cople?itoare.
*
Gândurile curg în spirale, se contrazic, se reia tema iubirii cu nenum?rate varia?ii. ?i totu?i, paradoxal, rezult? o unitate textual? extraordinar?. Un flux narativ fracturat, dar coerent în viziune. Un monolog colectiv în care con?tiin?ele se ciocnesc f?r? s? se sparg?.
*
Onirismul nu e doar un registru estetic în „Tricefal” – e un spa?iu de desf??urare a ac?iunii. Visul, halucina?ia, obsesia ?i fantezia se amestec? în mod voit. Nu ?tim ce este amintire, ce e real, ce e vis, ce e delir textual. Asem?n?tor viselor lucid-psihotice, grani?ele între lumi sunt abolite.
*
Se revine obsesiv asupra imposibilit??ii comunic?rii autentice prin cuvânt – dar ?i asupra alternativei: comunicarea senzorial?, prin gesturi, gânduri transmise telepatic, sinestezii, viziuni. Exist? un refuz con?tient al „verbului” ca mijloc suprem – ?i o înclina?ie spre sim?ire pur?, spre o „iubire dincolo de vocabular”.
*
Textul este profund original. Nu doar prin form?, ci prin curaj. Prin asumarea unei voci hibride, feminine ?i masculine, lirice ?i carnale, poetice ?i vulgare. Nu e un exerci?iu de stil – este un stil de a sim?i. De a fi. De a scrie f?r? cenzura vreunei genera?ii.
*
„Tricefal” este dovada c? azi nu se mai scrie nici ?aizecist, nici optzecist, nici dou?miiist, etc. Azi se scrie ce tr?im.
Se scrie în spiral?, în delir lucid, în fluxuri de con?tiin??, cu umor, cu ironie, cu sânge ?i cu aripi smulse. Se scrie despre oameni reali, dar rescri?i poetic, visceral, autofic?ional. Se scrie cu ur? ?i dragoste, cu acid sulfuric ?i parfum de trandafir, cu vopsea ?i suferin??.
Texte ca acesta s-au n?scut, s-au citit, s-au comentat în grupul „Proz? ?i eseuri” de pe Facebook – un incubator de stiluri ?i voci, care merit? resuscitat. C?ci din astfel de texte s-au n?scut ?i autori consacra?i azi, iar „Tricefal” este unul dintre textele acelea care nu pot fi trecute cu vederea.
S? (re)aprindem flac?ra grupului. Pentru c? proza româneasc? contemporan? nu e moart?. Doar ?omeaz?. ?i „Tricefal” este una dintre cele mai bune dovezi c? mai are multe de spus.


Manolescu Gorun (Sextus Empiricus) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro